Micul Samaritean

Distributie de Urgenta

Micul Samaritean din nou in actiune!

Un nou val de inundatii a facut ravagii si in sudul tarii. Dezastrele cauzate de inundatiile din ultima perioada par sa nu se mai termine. Dupa ce nordul Republicii Moldova a trecut prin momente groaznice in urma inundatiilor, raioanele din sudul republicii au devenit tinta inundatiilor devastatoare. Cele mai afectate raioane sunt Stefan Voda si Causeni.

Potrivit Departamentului Situatiilor Exceptionale din cadrul Ministerului de Interne, in data de 3 august, in raionul Stefan Voda, intre satele Purcari si Olanesti s-a spart digul de protectie de pe raul Nistru, iar satele Talmaza, Rascaieti, Purcari si Crocmaz au fost partial inundate. Din aceste sate 280 de case se aflau in zona de risc, dintre care peste 90 au fost deja inundate, iar mai mult de 70 au fost demolate.

Referindu-se la pagubele provocate in agricultura, Anatolie Gorodenco, ministrul agriculturii si industriei alimentare, a declarat ca in aceasta zona au fost inundate 6500 hectare de terenuri agricole, dintre care 5500 - acoperite cu culturi de cimp.

Daca anul trecut in urma secetei am sperat ca la anul viitor vom avea recolta bogata, anul acesta prognozele sunt cu adevarat tragice, pentru ca terenurile inundate la anul viitor nu pot da roada, a mai spus Anatolie Gorodenco. Asa ca tragedia de anul acesta va avea un ecou puternic asupra moldovenilor.

Dupa toate informatiile, cel mai mult a avut de suferit s. Purcari, unde mai mult de 150 persoane au fost evacuate, dintre care aproximativ 50 au fost copii. Aceste cifre ne-au facut sa pornim la drum. Necatind la faptul ca era simbata, zi de odihna, echipa de distributie umanitara de la Misiunea Micul Samaritean au hotarit sa petreaca aceasta zi alaturi de cei ce trec prin suferinte. Am incarcat un camion cu produse alimentare: Ulei, zahar, hrisca, crupe de ovas, paste fainoase, detergent si desigur cite o cutie cu dulciuri pentru fiecare copil.

Ajunsi la fata locului am ramas ingroziti de privelistea ce am vazut-o. De la casele oamenilor se mai vedeau doar acoperisurile, iar altele nu au rezistat valurilor si s-au prabusit. Locul unde pina mai ieri era teren agricol, in care taranii isi pusese mari sperante, azi este o mare de apa.

Si aici ca si la Drepcauti, am gasit durere si lacrimi, oameni care inca nu au iesit din socul durerii. Vazind cum sub ochii lor casele dispar sub apa una cite una. Sub ape s-au pomenit 46 de case, a caror locatari au fost cazati pe la rude, prieteni, sau chiar sateni. Dar ei vin in fiecare zi si de pe mai privesc la acoperisurile caselor unde mai ieri isi traiau vietile in pace si liniste.

Alexandra in aceasta zi inmplinea frumoasa virsta de 80 ani. Toata ziua a hotarit s-o petreaca privind la casuta ei care cu fiecare ora se lasa sub apa. Chiar la virsta de 80 de ani sa ramin pe drumuri??? ma intreba printre lacrimi. Am mingiiat-o cum am putut, i-am sters lacrimile de pe obrazul brazdat de riduri si am lasat-o sa-si verse sufletul, avea nevoia aceasta. Apoi ne-a spus ca se increde in Dumnezeu ca El a scos-o din toate necazurile pina la anii acestea si crede ca nici de data aceasta nu o va lasa.

D-na Natalia a lucrat toata viata profesoara, acum a iesit la pensie si credea ca isi va trai batrinetele in liniste in casuta pe care a construit-o cu mare greu impreuna cu sotul ei. Dar valurile amenintatoare au scos-o din casa in graba mare. Nici odata nu a crezut ca va parasi casuta ei draga de buna voie s-o lase prada stihiei.

D-nul Nicolae, barbat in toata firea, dar lacrimile ii brazdau fata ca unui copil. Casa lui prima a fost maturata de valutile infuriate. „La inceput ne-a parut o gluma, nimeni nu a crezut ca se va intimpla asa ceva” Povestea d-l Nicolae, „dar cind am vazut cu ce putere si viteza se apropia apa de sat ne-am ingrozit cu totii. Parca era potopul, lumea tipa, animalele mugeau, copiii plingeau, asa tragedie nu-si amintesc nici batrinii satului.”

Fiecare avea o poveste, care tinea neaparat sa o spuna cuiva. Misiunea Micul Samaritean a fost prima care a venit in teritoriu, pe la casele lor, sa le aduca produse alimentare, sa le mingie si sa le aline durerea. „

Micul samaritean ne-a dat o speranta in ziua de mine” ne-a spus d-na Tamara Sloobzean. „A fost o mare incurajare pentru noi sa stim ca d-ul Florin Pindic-Blaj sa gindit la noi si nu numai, ci ne-a intins o mina de ajutor aducindu-ne aceste produse alimentare atit de necesare. Va multumim din toata inima!!!”

La Chisinau ne-am pornit spre seara, dar nu am lasat nici o casa fara atentie, nici o lacrima pe obraz, nici o indoiala in suflet. Pe toate acestea le-am inlocuit cu speranta si incredere in Dumnezeu care le vede pe toate si ca El neaparat le va veni in ajutor.

----
Vineri, 1 august, ora 6 dimineata, de la sediul Fundatiei Micul Samaritean Chisinau doua microbuse pline cu ajutoare umanitare care consta din: faina de griu, orez, fructe uscate, detergent, plapume si perne, s-au indreptat spre nordul Moldovei. Destinatia a fost Chisinau - Drepcauti, cel mai afectat sat in urma inundatiilor din vara-2008. La intrarea in sat am gasit o priveliste uluitoare. Case prabusite si oameni care mai incercau sa scoata ceva din darimaturi, gradini si culturi in noroi …. O jumatate de sat paralizat, fara viata. Am fost intimpinati de D-na primar, care ne-a informat ca oamenii ne asteapta de cum s-a luminat de zi. De dormit oricum nu pot, asa ca au hotarit sa vina sa fie siguri ca apuca ceva. Ne-a intrebat ce am adus si cind i-am spus, ochii I s-au umplut cu lacrimi si a inceput sa ne povesteasca:

“Avem 113 case care deja s-au prabusit, si caderea continua, avem 500 hectare cu diverse culturi agricole inundate, dintre care mai mult de jumatate sunt paminturi particulare ale taranilor. Tragedia este mare. Anul trecut au ramas fara recolta, dar macar aveau case. Anul acesta au ramas chiar fara nimic. Averea agonisita de o viata a fost spulberata intr-o singura ora. Cel mai mult au de suferit batrinii, care nu mai au puteri s-o ia de la inceput. In prag de iarna, fara casa, ce poate fi mai rau? Ma uit la acesti oameni cum numai intr-o saptamina au imbatrinit, au slabit, nu mai zimbesc, ochii nu li se mai usuca de lacrimi”

Oamenii ne-au inconjurat si fiecare vroia sa-si spuna povestea lui, una mai dureroasa decit alta.

Doi tineri au adunat 4 ani banut cu banut ca sa-si cumpere o casuta veche, batrineasca, cu 2 camerute si o mica bucatarie, dar tot cu munca lor au facut anul acesta reparatie, era o placere sa vezi cum acea casuta batrineasca s-a prefacut intr-un “mic castel”, asa il numeau ei. Numai ca au avut de trait in castelul lor citeva luni, acum cu lacrimi in ochi scotea de prin noroi jucariile copilului, si ne spunea ca atunci cind l-a adormit la spitalul din sat, unde au fost cazati, baietelul lor de 3 anisori tot intreba unde sunt jucariile lui??? Apoi ma intreba unde este plapuma lui?, Cristina era enorm de bucuroasa ca primit de la MS o plapuma noua. Deseara se va duce si o sa-i spuna micutului ca asta este plapuma lui noua. Si de detergent s-a bucurat enorm. A reusit sa scoata din noroi cite ceva, acum este nevoie de detergent sa spele tot, si covoare si haine.

Ana ne-a adus o punga de griu sa ne arate ce s-a facut cu munca ei, si a scos un pumn de griu incoltit

Sotii Mosneguta desi primisera orez, faina, detergent si fructe uscate, erau destul de tristi. Daca ar avea o casa cit de mica …… el ar munci pentru hrana, dar asa cum sa-ti lasi familia in drum si sa pleci undeva la lucru peste hotare ??? gindurile il macinau si nu-si mai gaseste locul.

Fam Surugiu ne-a spus ca aveau o gradina mare de rosii si numai au inceput sa se coaca, chiar au reusit sa le guste si …..

Pe linga toate stirile tragice din saptamina aceasta, a fost si cea ca de la 1 august se scumpeste energia electrica si gazele naturale. Si daca o buna parte de moldoveni se bucurau ca nu au fost afectati de inundatii – au fost afectati de scumpiri.